Despre Gruiu

Comuna se află în extremitatea nordică a județului, la limita cu județul Prahova, pe malul drept al Ialomiței și pe malurile de nord și est ale lacului Snagov.

Prin comună trece autostrada București–Ploiești, pe care însă nu este deservită de nicio ieșire. Principala cale de comunicație a comunei este șoseaua județeană DJ101B, care duce la est către Nuci și mai departe în județul Ialomița la RăduleștiMaia și Adâncata; și spre vest la Snagov (unde se intersectează cu DN1), Periș și mai departe în județul Dâmbovița la Niculești și Butimanu (unde se termină în DN1A). În zona satelor Lipia și Gruiu, DJ101B se intersectează cu șoseaua județeană DJ101C, care duce spre sud la Moara Vlăsiei și la est către Ciolpani (unde se termină în DN1). Șoseaua județeană DJ101H se ramifică din aceasta din urmă pentru a deservi satul Siliștea-Snagovului.

Este situată la 45 de km. de Bucureşti şi aproape la aceeaşi distanţă faţă de Ploieşti.

Comuna Gruiu a fost constituită în anul 1968 din unirea a trei foste comune:

  • comuna Gruiu cu satele componente: Gruiu şi Şanţu-Floreşti;
  • comuna Lipia cu satele componente: Lipia şi Bojdani;
  • comuna Turbaţi cu satele componente: Turbaţi, Fundu şi Coadele. În prezent comuna Gruiu se compune din următoarele sate:
  • Gruiu, sat de reşedinţă;
  • Lipia;
  • Şanţu-Floreşti;
  • Siliştea Snagovului, fost Turbaţi.

Teritoriul comunei Gruiu se află situat în marea unitate fizice-geografică cunoscută sub numele de Câmpia Română. Local este situată în Câmpia Snagovului, subdiviziune nordică a Vlăsiei, care la rândul ei constituie subunitate fizic o-geografică a Câmpiei Române.

Comuna este amplasată aproape în întregime pe partea dreaptă a cursului mijlociu al râului Ialomiţa, care delimitează în acest sector teritoriile administrative ale judeţelor Ilfov şi Prahova, respectiv ale comunelor Gruiu, (judeţul Ilfov) şi Balta Doamnei (judeţul Prahova) pe o distanţă de 14 km.

În cadrul Câmpiei Snagovului, cuprinsă între Ialomiţa şi Prahova la nord, valea Cociovaliştea la sud şi valea pârâului Crevedia la vest, comuna Gruiu ocupă partea de NE a acestei câmpii, având o formă alungită pe direcţia NV -SE.

 

Satul Gruiu este aşezat de-a lungul pârâului cu acelaşi nume, numit pe plan local „Gârliţa”, emisarul natural al limanului fluviatil Snagov în râul Ialomiţa. Acest pârâu străbate partea de nord a localităţii. Satul se extinde spre sud pe interfluviul dintre Ialomiţa şi Valea Vlăsiei, După anul 1940 s-a extins de- a lungul şoselei spre Snagov, precum şi spre Lipia.

Denumirea satului Gruiu vine de la toponimul GRUI, „o ridicătură de pământ pe un şes, nu tocmai înaltă” relief caracteristic, pe care este aşezat Gruiu , astfel încât este ferit de inundaţii.

În urma unor investigaţii efectuate de profesorii Şcolii Gruiu  în anul 1977, în punctele „Dealul Morii” şi „Maidan” s-au descoperit unelte, arme ceramică, urme de locuinţe, monede datate în secolele VI- V î.Hr. In cele două puncte au fost descoperite urme de locuire din secolele VI-VII şi chiar din secolele XIV -XV.

Aceste descoperiri demonstrează că zona a fost locuită din cele mai vechi timpuri, având aşezări statornice până în zilele noastre.

Comuna are o poziţie favorabilă faţă de căile de comunicaţie, toate  satele fiind străbătute de şosele asfaltate. Astfel, legăturile exterioare sunt asigurate de drumuri judeţene 101C (Ţigăneşti - Siliştea Snagovului – Gruiu – Lipia – Căldăruşani - Moara Vlăsiei - Dascălu) şi 10lB (Lucianca – Periş – Tâncăbeşti – Snagov – Gruiu – Lipia - Nuci) care se intersectează pe teritoriul comunei Snagov cu DN1 Bucureşti - Ploieşti. În partea de sud a comunei, DJ 10lC se intersectează cu DJ200 (Baloteşti - Moara Vlăsiei – Grădiştea - Fierbinţi), Aceste drumuri judeţene asigură legături exterioare ale comunei cu oraşele Bucureşti, Ploieşti, Buftea, Urziceni. Viitoarea autostradă Bucureşti - Braşov va trece şi pe teritoriul comunei Gruiu pe o lungime de 7 km. şi va intersecta drumul judeţean 101B.

Din perimetrul actual al comunei Gruiu al cărui toponim îl cunoaştem este satul Siliştea Snagovului, denumită iniţial Turbaţi încă din vremurile de demult, până la jumătatea secolului al XX-lea. Potrivit tradiţiilor locale, cuvântul Turbaţi ar proveni de la expresia „la turbaţi”, care este folosită în principal pe plan local şi zonal de cetăţenii care veneau în acele locuri pentru a se trata de

„Turbare” prin metoda empirică „a tăierii sub limbă”. Localitatea „Turbaţi” este consemnată în mod cert în izvoare documentare scrise încă din prima jumătate a secolului al XV-lea.

 

Cea de a doua localitate din componenţa actuală a comunei Gruiu, a cărei vechime este atestată documentar cu multe secole în urmă, este satul Gruiu. Toponimul respectiv îl întâlnim pentru întâia oară în scris încă din prima jumătate a veacului al XI-lea. Toponimul de „Gruiu” va fi consemnat ulterior în izvoare scrise în principal în legătură cu mănăstirile Snagov, Căldăruşani şi Gruiu, care dispuneau în epoca medievală şi modernă de întinse suprafeţe de pământ arabil, de păduri, de mori de apă şi de bălţi cu peşte. În mod cert, satul şi locuitorii din Gruiu de Ilfov au aparţinut aproape în întregime, până la secularizarea averilor mănăstire şti din vremea lui Alexandru Ioan Cuza (1859-1866) şi după aceea în mare parte, până la Marea Unire din Decembrie 1918, a celor trei mănăstiri mai sus menţionate, ponderea principală având-o, se pare mănăstirea Gruiu.

Locuitorii satului Gruiu de Ilfov s-au ocupat încă din vremuri ce se pierd în negura timpului, în principal cu agricultura şi cu practicarea unor meserii strâns legate de producerea unor obiecte de ordin gospodăresc pentru ei şi pentru cei din zonele limitrofe.

O a treia aşezare din componenţa comunei Gruiu, a cărei vechime se pierde si ea în adâncime a veacurilor o reprezintă satul Lipia, numit iniţial Lupia, toponimul prin care se exprima faptul că gospodăriile din zonă erau frecvent călcate de lupii care veneau în gospodăriile oamenilor din întinse păduri ale Vlăsiei, În ceea ce priveşte, satul Lipia este atestat documentar, pentru întâia oară, în timpul domniei în Ţara Românească a lui Radu cel Mare (1495-1508).

În secolul al XVIII-lea locuitorii acelei aşezări munceau pe o moşie ce aparţinea de mănăstirea Căldăruşani, iar aceştia primeau ca răsplată pe zi, pentru activitatea desfăşurată, „o pâine în formă de lipie”. Acei localnici erau numiţi, atât de cei din partea locului cât şi de cei din împrejurimi: „lipieni”.

Lipienii au fost oameni harnici şi pricepuţi la toate: la muncile agricole, la pescuit, în lacurile din zonă, la treburile gospodăreşti.

 

În ceea ce priveşte cel de-al patrulea sat din componenţa comunei Gruiu de Ilfov, cel cu toponimul de Şanţu-Floreşti, denumirea sa vine de la o îngemănare fericită a două cuvinte. Primul dintre ele exprimă faptul că o bună parte din hotarul satului este limitat de un şanţ destul de adânc, cu apă curgătoare, Gârliţa care provine din lacul Snagov, trece prin apropierea centrului comunei, curge apoi mai departe şi se varsă în râul Ialomiţa. Cel de-al doilea cuvânt din toponimul Şanţu-Floreşti provine, se pare, de la o anumită familie ceva mai înstărită, probabil vreun moşier ca va fi deţinute întinse suprafeţe de pământ în principal în aria satului. Toponimul de Şanţu-Floreşti a fost consemnat cu certitudine abia din prima jumătate a secolului al XIX-lea.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *